Web Analytics Made Easy -
StatCounter

The Wisdom of Trauma – Gabor Mate

De ce alegem să ne deconectăm de la noi înșine? Pentru că, uneori, este prea dureros să fim noi înșine.” – Gabor Mate

După ce „Pe tărâmul fantomelor înfometate”, cartea ce probabil l-a consacrat pe Gabor Mate și munca sa de mai bine de 12 ani, a schimbat stări și filtre în mine, a urmat documentarul ce de câteva zile face turul prin online, „The Wisdom of Trauma”.

Trauma este forța invizibilă care ne modelează viața. Ne modifică modul în care trăim, modul în care iubim și modul în care dăm sens lumii. E rădăcina rănilor noastre cele mai profunde. Trauma nu este ce ni s-a întâmplat. Trauma este ceea ce se întâmplă în interiorul nostru, ca rezultat a ceea ce ni s-a întâmplat.

Gabor Mate, prin acest documentar, vine cu o viziune, aparent nouă, dar în mediul meu, practicată, aceea de a informa societatea despre traume, de la părinți la profesori, medici și persoane în funcții de conducere, și de a îi face să înțeleagă sursa reală a stărilor, comportamentelor și bolilor, înainte de a pune un diagnostic eronat și de a suprima simptome și capacitatea de gândire a celui ce suferă de traume multiple sau simple, cu pastile.

Probabil, după acest documentar, numărul celor diagnosticați cu tulburări de personalitate de diverse categorii (paranoidă, schizoidă, antisocială, bipolară, borderline, narcisistă, obsesiv-compulsivă etc), ADHD și chiar boli fizice o să scadă. Poate că medicii nu au mereu pregătirea și capacitatea de a înțelege că aceste tulburări sunt simptome ale traumelor neprocesate și nu boli de sine stătătoare, însă noi știm asta. În adâncul nostru ceva ne spune că nu suntem bolnavi, suntem doar în durere. O durere pe care de cele mai multe ori o negăm pentru că e prea mare pentru a o accepta.

Așa cum spune și Gabor Mate, întrebarea nu este „De ce există o dependenț, ci de ce există durerea. Și ca să înțelegi durerea oamenilor, ai nevoie să le privești viața.

Sper că o să vină ziua în care toți mai mulți dintre noi, o să găsească oamenii care să le ofere suportul real în drumul spre propria descoperere și nu pe cei care le oferă pastile și metode de a fugi de ei și de versiunea lor adevărată.

Sper să înțeleagă cei care urmăresc acest documentar că trauma nu e doar despre urma lăsată, ci despre modul în care alegem să ascundem acea cicatrice, cu dependențe, zâmbete, make-up, negare și renegare a propriei persoane. Vindecarea nu e ușoară, însă cu fiecare suferință integrată îți recapeți eul autentic, bucuria și libertatea de a fi TU.

E un documentar al naibii de dur, de greu, poate chiar mai dur decât „In Utero” însă vine cu „aha-uri”, vine cu plâns și cu momente în care părți din tine prind curaj să îți vorbească, altele se așează acolo unde le e locul și altele pur și simplu înțeleg că acesta e drumul spre sensul vieții, prin durere. Am zis-o și altă dată, prin întuneric se ajunge la lumină, o zic și acum.

Sper ca acest documentar să ajungă inclusiv pe Netflix sau HBO și să fie vizualizat măcar de 3 ori de fiecare om. Până la acel moment, el poate fi vizionat aici.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: