S-au scris multe povești cu o cafea și mai multe la o cafea. Nu și a noastră. De fiecare dată când încep să o scriu îmi doresc să nu mai îngenunghez în fața tasturii ci în a ta… N-am să te rog. Tu mă vei ruga. Antiteza imaginii ar duce la gândul supunerii. Amândoi știm […]
Icre? Mă priveai flămând și dornic să-mi simți atingerea, în timp ce trupul tău venea și pleaca de lângă mine cu o frecvență aparent necunoscută ce îți dezvăluia chinul mental și fizic în care îți trasai existența premeditată. Te simțeam. Îți doreai să fugi de mine și spre mine.Erai invadat. Mental eram interzisă. Emoțional mă […]
Renunț ușor la tot. Mă dezbrac de prea mult. Rămâne doar ce contează. Simplitate în privire… Mă las cuprinsă de minimalism. Devenim un tot. Îl simt cum mi se plimblă prin minte, prin suflet, pe șira spinării… Cum îmi taie respirația pentru a-mi intensifica gustul vieți. N-are nevoie de mai mult. N-are nevoie de nimic […]
Râmâne în urma pașilor, o privire… înghețată, goală, lipsită de sens. Aparent strălucitoare pe sticlă, în ruptura de propriul EU sau… în ruptura neajunsului vieții reflectată între craci… de copaci. Ahh… rămâne și biserica! De parcă Universul n-ar vedea ce e în capul și sufletul nostru…
Fericirea prindea forme străine într-o zi de februarie când greutatea unui ianuarie dezgolit părea să apună cu primul drum… Te vreau atât de mult încât ești săptămânal în planificare: mic dejun, cină și cafea… ești prea des și niciodată suficient. Gustul suficienței nu e pentru mine… Nesătulă, jonglez între două lumi cu o singură dorință: […]
O să te repar! Da, o să te repar, o să-ți spun că-mi pare rău și vei ajunge acolo unde îți e locul. O să te repar! Asta mi-am zis prima dată… Te-am stricat. Te-am stricat fix când eram pregătită să te țin la piept fără să-ți mai dau drumul vreodată. Încep să cred că […]
Fotografia alb negru mi s-a lipit de suflet, o simt parte din mine sau o extensie a mea. Despre minimalism știu foarte puțin. Cândva sper să îi simt profunzimile simplității. M-am pierdut printre mii de cadre de anul trecut… Într-un final am ales un moment de suflet, surprins cu telefonul și editat un pic în […]
Azi am avut 2 momente care m-au mișcat… chiar în prima parte a zilei. Așa cum e legea naturală a firii, a echilibrului și dualității, a fost unul mai puțin bun și unul bun. Am să încep cu cel mai puțin bun… pe care am ales să nu-l las să se piardă în feed-ul de […]
Bucățele de suflet, în alb-negru, din locurile în care mi-a ajuns inima la final de octombrie: Lacul Meledic, Vulcanii Noroioși, Șisturile de sare din Buzău, muntele de sare de la Lopătari și locul meu de suflet – Trovanții. Fotografii realizate cu Nikon D5300, obiectiv 18-55 mm, setări: mod aperture, expunere prin compensare și f/3.5-11. Edit […]
Serile care mă prindeau la „Homeland” aduceau cu ele întrebări și gânduri despre „home” sau acel acasă. Azi nu am ales o carte și nici piesa lui Smiley deși s-ar potrivi de minune. Azi am ales un serial. Uite așa, scriem, stretching creativity sau creative stretch? Dă-mi un cuvânt, o fotografie, un film sau serial, […]
