Au trecut 2 ani de când n-am mai prins o iarna ca-n povești alături de oamenii dragi sufletului meu. Abia așteptam să plec la fotografiat, abia așteptăm să-mi încep morning page-ul și 5AM-ul cu recunoștința că sunt AICI și ACUM într-un colț de rai. Da… și în vacanțe/workshop-uri rutina mea se păstrează. Am mai bine de 1 an de când 5AM a devenit parte din mine și sunt o norocoasă pentru că am în jurul meu oameni care o practică. Suntem o „sectă” cum ne-ar spune cei din exterior care se trezește la 5AM, care abia așteaptă să fotografieze răsăritul și să își scrie paginile matinale în agendă. Cred că e o binecuvântare să ai în jurul tău oameni care îți împărtășesc valorile, ritualurile matinale și cărora nu trebuie să le explici de ce alegi să ai grija de trupul, mintea, sufletul și spiritul tău. E o binecuvântare ca oamenii din jurul tău să știe de Robin Sharma și Dan Luca. E o binecuvântare să discuți despre conceptele lor și să vezi cum tot acest obicei te transformă într-un OM mai bun și implicit un profesionist mai bun.

E o binecuvântare să te bucuri de un mic dejun în armonie, de tăcere fără să fie stânjinitoare, de viață trăită, simțită, asumată și plină de iubire și veselie fără a face vreo demonstrație pentru online, fără a simți nevoia să demonstrezi sau să arăți lumii că ești. Vorba Dănuței Budeanu, pe care o ador, când ești fericit ești și atât.

E o binecuvântare să ajung în locuri în care abia am semnal, internet și să mă las în totalitate în energia și vibrația acelui spațiu. O să vină și ziua când nu o să mai car după mine surse de net… pentru că profesionalul încă e pe primul loc și eu pe al doilea. Nah… schimbările cer timp.

E o binecuvântare să fiu AICI și ACUM. Mi-a devenit un fel de mantră acest AICI și ACUM de mai bine de un an… Dacă privesc în urmă… ianuarie-februarie 2019 au fost lunile în care am învățat puterea și bucuria acestor 2 cuvinte, aparent banale…

Sunt recunoscătoare pentru ele!

***

Îmi era dor de iarnă. Ultima dată m-am lăsat cuprinsă de ea în 2019. Dacă închid ochii mă și văd în zăpadă, zâmbind, fericită, cu aparatul strâns la piept după ce m-am afundat în 1 m de zăpadă pentru o fotografie. Stai chiar am fost așa!

Foto credit: Galia Dan <3

A fost iarna ce mi-a readus pasiunea pentru fotografie în viața mea. A fost iarna în care mi-am redescoperit bucuria de a fi EU. A fost iarna în care fix ca un copil înmuiam cu pâine de casă în oul proaspăt prăjit. Ahh… a fost iarna în care am făcut sarmale la mănăstirea în care mi-am regăsit o altă bucată de suflet.

Mi-au rămas fotografiile și emoțiile acelor momente și acum realizez că nu le-am oferit atenția necesară. Cu gândul la Bucovina, cu recunoștiința prezentului, le las să își spună singure povestea în timp ce eu scriu alta… tot despre fotografie.

Le las să fie mărturie pentru începuturile mele fotografice… pentru cum simțeam și vedeam lumea printr-o lentilă de amator în 2019… întâmplător sau nu pasionat de fotografia alb-negru, de oameni, de momente de suflet. Asta am fost mereu… doar că n-am știut să-mi port și să-mi arăt lumina, întunericul, sufletul, dorințele și aspirațiile… și le-am dăruit altora ceea ce simțeam eu… acum știu să fac asta și să-mi dăruiesc mie ceea ce sunt, simt, fotografiez, scriu sau cânt.

Las mai jos mărturia a ceea ce am avut mereu în suflet și a ceea ce sufletul meu a simțit păstreze pentru totdeauna.