Sunt momente despre care simt să scriu cât încă îmi mai bate inima tare, tare și încă mai am pe buze gustul lor. Ca cel de azi!
Știi cum e să fugi pentru 5 minute de la muncă și să ajungi în Rai? Îți spun eu! Fix așa, cum vezi mai fotografia de mai jos.

Abia aștept următorul moment în care să mă iei pe sus și să mă rupi de lume, de gânduri și orice nebunie profesională. Abia aștept să gonim cu viteză spre Dobrovăț și să încetinim în locurile în care natura pare să ne cheme, să ne îmbrățișeze, să ne primească în sufletul ei.

Până atunci… și Miroslava are locurile ei magice. Începe să-mi placă și mai mult noul meu birou. Aproape de cer, aproape de tine, aproape de raiul ce e în noi.

Azi mi-ai fost o gură de aer și împământarea de care aveam nevoie. Mi-am promis că o să revin, o să surprind acest copac în toate anotimpurile lui, așa cum mă surprinzi și tu pe mine… în toate anotimpurile mele.