Visam la Burano și Murano în timp ce sufletu-mi urla nebun după Venetia. Emoții! Stări! Vise! Le-am ascuns adânc în mine și am primit un alt carnaval și o altă lume plină de culoare.

Pașii încă îmi sunt pe străzi înguste. Încă am pe retină culorile vii și contrastele puternice. Texturi, soare oglindit în zare, tablițe și priviri fugare prin ferestre. Respiră…

Uneori am senzatia unui calator prin ere ce încep și se încheie cât aș clipi din ochi. Am gustat din medieval, carnaval, m-am lăsat cucerită fără a fi cotropită și mai apoi am simțit că am aterizat în altă lume și chiar altă era.

Pielea mea încă miroase a frig și fum. Încă simte duritatea materialului rochiei ce m-a purtat departe de tot. Am fugit… iar și iar. Am fugit din castel și m-am scăldat în libertatea ce mă definește…

Te-am lăsat nebun de alb să-mi cuprinzi sufletul și viața.

A fost o noapte scurtă. Dimineața mea a început goală și pofticioasă. Privesc spre geam și te văd. Te înalți din ceață. Aud scârțâitul ușei…

13! Să fie cu noroc…

A venit iarna.
Am venit în locurile la care le spunem casă. Am revenit și noi. Încărcați de viață și copleșiți de dorința unei noi plecări.