Web Analytics Made Easy -
StatCounter

Ce luăm cu noi în excursia spre viitor?

Din arhiva lui septembrie 2013 – Ce luăm cu noi în excursia spre viitor?

***

„Trecutul aparţine celor fără viitor, aşa după cum viitorul aparţine celor fără trecut.” – Marius Torok

Am tot privit săptămâna aceasta la elevii care merg în drum spre şcoală şi am ajuns la concluzia că dimensiunea ghiozdanului e invers proporţională cu anii de şcoală. Pe măsură ce creştem cărăm mai puţin în spate şi mai mult în suflet.

Te-ai gândit vreodată la bagajul ce îl ai în suflet zilnic?

Oare ai un ghiozdănel mic şi elegant sau un rucsac mai greu decât tine?

Avem cu toţii bagaje diferite, dar şi un element comun: „trecut“. Acesta e manualul pe care elevul îl cară tot anul, iar noi îl cărăm toată viaţa. Elevului îi trebuie un an să înveţe râurile, munţii, să înveţe să deseneze hărţi, nouă ne trebuie o viaţă să învăţăm să trăim.

Ar trebui să existe o şcoală şi pentru sufletul nostru şi un abecedar din care să învăţăm ce e bine să ţinem în bagajul vieţii şi ce ne face rău.

Mulţi dintre noi ţinem o bibliotecă în suflet, dar din păcate trecutul nu este o carte ce merită recitită sau păstrată de fiecare dată.

Cărţile cu siguranţă ne fac mai învăţaţi, dar nu şi trăirile din trecut ne pot face mai experimentaţi de fiecare dată. E adevărat, că ne formează, dar uneori ne formează într-un mod negativ, ne fac să ne punem scuturi, măşti, să ne protejăm de tot ce este în jurul nostru, uneori şi de lucrurile care ne fac bine, de oamenii care ne iubesc şi chiar de noi înşine.

Biblioteca din sufletul nostru poate fi un duşman şi ne poate trage într-o carte din ea de fiecare dată când suntem în punctul de a trăi un moment asemănător. Ne aduce teamă, ne aduce o lipsă de încredere şi de cele mai multe ori ne fac mai mult rău decât bine.

Sunt pagini care trebuiesc rupte din cărţile acestea, pagini care nu ne dau posibilitatea de a pleca de la zero de fiecare dată, pagini care nu ne lasă să trăim momentele la intensitatea care trebuie, pagini care ne distrug vise, ne îndepărtează de oameni şi ne aduc stări din care ieşim cu greu.

Ar trebui să existe o limită a bagajului pentru fiecare, aşa cum există limite pentru bagajele de mână luate în avion. De ce să-i obligăm pe cei care ne ţin de mână, să ne care şi bagajul?

Ar trebui să învăţăm să rupem pagini din biblioteca interioară zilnic, să ne amintim că fiecare gram contează şi fiecare gram ne aduce greutate, o greutate ce doare, ce nu ne lasă să păşim spre viitor. Ar trebui să păstrăm doar învăţăturile din experienţele negative, nu şi pe ele. E suficient să ştim doar cauza şi rezolvarea, nu toate trăirile, căzăturile şi durerile prin care am trecut.

Sunt momente care se vor repeta, dar lângă tine vor fi persoane diferite, care vor acţiona diferit şi e posibil să nu te judece pentru că plângi la un film, ci să te îmbrăţişeze şi să îţi aprecieze sensibilitatea. Sunt trăirile noastre, suntem noi, construiţi din cărămizi de emoţii, dorinţe, vise şi putere. De ce să spargem toate acele cărămizi care ne fac să ne simţim vii? Pentru că undeva într-o carte din sufletul nostru am fost criticaţi pentru ele?

Nu putem fi perfecţi în ochii tuturor, dar putem fi noi şi undeva, cândva, cineva ne va lua de mâna şi ne va iubi pentru ceea ce suntem. Dar, pentru a rămâne noi, trebuie să învăţăm cum să ne facem bagajul pentru ziua de mâine.

Foto – La Pas Prin Suflet, ziua 25

2 thoughts on “Ce luăm cu noi în excursia spre viitor?”

  1. Daca n-ai fi scris ca e din 2013 nu ma prindeam de vechime, chiar daca am avut deja vu pe masura ce il citeam. L-ai editat?

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: