Web Analytics Made Easy -
StatCounter

Anxietate

Azi a fost o zi încărcată emoțional pentru mine. Știam că vine și eram anxioasă. Scriu aceste rânduri după aproape 11 ore de lucrat pe metoda propoziției intenției, elaborată de Franz Ruppert, tăticu’ pe traume (cum îi spun eu), alături de 2 terapeuți și 4 oameni necunoscuți.
Știam de aproape 2 săptămâni de acest moment și din clipa în care am auzit că se face, frica m-a invadat. Pentru simplu fapt că a triggerit ceva în mine am zis da și mi-am despicat frica-n multiplii de patru, după cum sunt eu talentată. 🙂

Nu mi-a trebuit prea mult să știu că frica mea era anxietate. Urma să îmi deschid sufletul în fața a 4 oameni care m-ar putea judeca ușor și care ar triggări în mine alte stări de neacceptare și nesiguranță.

Pe lângă asta, îmi era frică de faptul că nu voi putea să mă conectez cu ei. În tot acest grup, fiecare își lucra propria intenție, însă era rezonator și pentru ceilalți. Din poziția de observat al propriei intenții e ușor de gestionat lucrurile, știam cum se face asta. Însă, ca rezonator… dădea cu virgulă.

Am plecat cu anxietatea-n gât, în suflet… în tot corpul. Mi-am pus aparatul în geantă, pentru că la final de tot, mi-am propus să ies la fotografiat. Ceva în mine mi-a spus că am nevoie de asta. Fotografia mi-a fost de multe ori o formă de aducere a mea în prezent, în bucuria lui aici si acum.

După ce m-am lăsat în vâltoarea propriilor emoții, m-am lăsat purtată și de bucuria de a fotografia. N-am căutat ceva, n-am căutat să dau formă anxietății în ceea ce am surprins pentru că știam că era deja acolo. Cumva știam că în secunda în care voi răsfoi printre cadre, va fi o singură fotografie care o să-mi facă sufletul să tresară.

Dinamică interioa

Fără lumină umbrele nu ne-ar contura identitatea. Fără goluri nu am simți prea plinul. Fără asumarea propriul EU ne-am pierde printre alții.

Despre metoda lui Frantz Ruppert se poate citi aici.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: