Web Analytics Made Easy -
StatCounter

A fi sau a nu fi… maimuță

Recent am aflat că cei din cultura budista descriu starea obișnuită a creierului ca fiind „monkey mind”, motiv pentru care am ales să scriu câteva rânduri, pentru mine, pentru cei care mai citesc gândurile pe care aleg să le las aici, cu speranța că nu se vor pierde într-o gaură neagră.

Maimuța se caracterizează prin 2 stări esențiale:

  • mișcarea permanentă, lipsită de sens,
  • imitația.

Acum să luăm o pauză mentală și medităm la cele două stări. Eu m-am trezit instant cu un „Fuck it!” în minte când am conștientizat prima stare și mi-am dat seama de câte ori accelerez lucrurile în viața mea, fără sens, doar pentru a fugi de prezent.

Dacă ar fi să mă raportez strict la gânduri, exact cum a fost cel de mai sus, cred că toți experimentăm momente când ale noastre gânduri au acest comportament de maimuță. Se leagănă din unul în altul, se schimbă brusc, se duc random în diverse locuri, se pierd în atracții trecătoare și tot așa. Dacă le lăsăm libere, le putem observa cum efectiv aleargă fără sens și țopăie din idee în idee.

Oarecum e normal, dat fiind faptul că mintea are ca principal scop procesarea informațiile primite secundă de secundă, însă o jonglare a acestei precum o maimuță poate deveni nu doar obositoare ci și confunză.

Îmi dau seama că aș putea scrie romane pe acest subiect, romane care confirmă rândurile de mai sus. Îmi vin în minte momente, stări, apucături de maimuță și oricât de tentant ar fi să mă las prinsă-n ele, aleg să am control asupra lor. Aleg să le direcționez, să le conduc spre lucrurile care îmi aduc plus valoare în prezent. Și dacă tot am adus în discuție prezentul, cred că această conectare la momentul de AICI și ACUM e cea care ne scapă de „monkey mind”.

Să faci liniște în propria-ți minte nu e un lucru ușor, cel puțin la început, însă e realizabil și înălțător mai apoi. Personal, am învățat să fac asta prin fotografie. Prin 2019 a fost singurul lucru care reușea să-mi oprească zumzetul interior. Azi n-am atins liniștea supremă, tot mai bâzâie câte ceva pe acolo însă am început să am control asupra bâzâitului. Pot să-i reduc volumul până nu-l mai aud.

Nu întâmplător se tot spune că suntem ceea ce gândim, nu-i așa? Personal, aș reformula zicala asta în suntem cum gândim cu monkey mind sau nu!

Să fim prezenți!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: