Web Analytics Made Easy -
StatCounter

7 zile fără Facebook

Acum o săptămână am intrat la un fel de detox de Facebook, de data asta anunțat, și din comentariile la postare am descoperit că nu eram singura care fugea mâncând pământul de această platformă.

„Zucky mă întreabă constant la ce mă gândesc. Pe toată lumea întreabă, însă azi chiar mă gândesc să-i răspund. 🙂
Păi, Zucky dragă, mă gândesc la câtă agresivitate e în ultima perioadă pe aici. Mă gândesc să-mi dezactivez contul, însă mă țin paginile alea de le administrez departe de acest pas. 👩🏻‍💻
Mă gândesc să îmi iau o pauză de la toxicitatea din online. Ti pup 😊”

Asta scriam pe 18 august… Acum, la o săptămână, îmi dau seama că a fost cea mai bună alegere făcută.

De unde a plecat totul?

Tehnic, eu mi-am pus filtre la filtre și îmi apare în feed doar ce consider eu că mă ajută să evoluez personal și profesional. Însă… de prin iulie 2021 am sesizat că lumea devine tot mai agresivă în online. O prietenă îmi spunea de agresivitatea asta e de prin martie a.c. Atunci nu o simțeam/vedeam.

Între timp, agresivitatea asta s-a extins și în grupurile pe care îmi petreceam timp cu drag. Prima dată în grupul foto, de la Iași – la 2 zile persoana agresivă a zburat din grup, apoi într-un grup de femei antreprenor. Ultimul a fost cel care a umplut paharul.

S-a iscat o discuție cu vreo 200 de comentarii pe tema femenității și masculinității. O antreprenoare din grup, a cărei identități o voi păstra anonimă, din dorința ei de a își promova serviciile și de a ne face un bine a postat următorul mesaj.

Evident că după acest mesaj, care începe bine, însă se termină prost, a venit jihadul. Evident că și eu am sărit de fund în sus că la început, subliniez, la început, muncești și mai mult de 12 ore. Da, idealul e să ajungi la 4 ore pe zi… însă până acolo, muncești de îți sar capacele. Mă uit la mine că am zile când nici nu știu când trece timpul.

Da, muncesc, cu drag, muncesc cu pasiune și mi se cam rupe din ce energie muncesc. La final e pentru mine și pentru evoluția mea. Povestind asta pe grup, mi s-a atras atenția că rolul meu de programator e de bărbat și că-s toată numai energie masculină. Ei zău?!

Da, sunt în energie masculină ca femeie antreprenor, pentru că masculinul e cu inițiativă, însă un rol nu mă definește pe mine ca OM. N-am fost singura bifată ca barbat în corp de femeie… au mai fost și alte femeie care au roluri super smechere, inclusiv una care era arheolog. Nah… mentalități și mentalități. Și în gasca mea au fost femei care au zis ca da, domnița are dreptate. Muncim doar 4 ore pe zi, atât. Am zâmbit și am tăcut. 🙂

Citind postarea ei, stau și mă întreb dacă Mozart, Salvador Dalí sau orice alt bărbat artist a fost femeie în corp de bărbat. :)))) Vorba unei prietene, care s-a amuzat și ea la postarea asta: „Bărbați nu mai creați că vă cresc țâțe. Femei nu mai munciți că vă cresc coaie.

Hai să fim serioși și să ne vedem fiecare de rolul său.

N-am să despic firul în 4 pe tema feminității, pentru că inclusiv mesajul de mai sus, care ne invită la a fi femei, e scris din energie masculină. Cert e că văd o spălare de creier groaznică și lumea o ia hegheș cu feminitatea și masculinitatea. Așa cum i-am zis și tipei, din punctul meu de vedere, e necesar să le acceptăm pe amândouă, pentru că fac parte din noi. Dacă o ignorăm pe una, e ca și cum ne-am mutila jumătate de corp.

Aici aș scrie mult, foarte mult… pentru că e un subiect sensibil și chiar am stat mult timp pe el încât să ajung la un echilibru eu cu mine și cu toate energiile mele.

Revenind la cele 7 zile fără Facebook, de asta a plecat tot. Am conștientizat că e din ce în ce mai toxic. Inclusiv persoane apropiate mie comentau agresiv pe subiecte normale.

Dacă m-aș întoarce la învățăturile dezvoltării personale, care ne-a spălat creierul maxim, aș zice că atragem ceea ce suntem. Fâs :))

Da, cu siguranță în fiecare dintre noi există agresivitate, că doar n-am trăit niște vremuri de parenting ideal și nici nu suntem lucrați la terapie de să nu ne mai triggerească nimic din exterior. Eu știu că am agresivitate în mine și sunt ok cu asta. Însă, am învățat că nu sunt copac. Sunt om, am picioare, am liber arbitru și pot să plec din locurile și de lângă oamenii care îmi fac rău, în povestea de față, de pe Facebook.

Așadar, mi-am șters și messengerul și aplicația de Facebook de pe telefon și 2 zile am intrat la detox. În prima zi n-am intrat deloc pe Facebook, în ziua a doua am stat 5 minute să răspund la niște mesaje. Din ziua 3 am început să stau maxim 15 minute.

Îmi programez postările pentru clienții mei, răspund la mesaje, îmi postez fotografiile sau ceva ce simt să postez. Nimic în plus, nimic în minus. Ahh… și mai dau 2-3 like-uri la oamenii care postează ceva pe sufletul meu, pe care îi prind în primul scroll.

Mi-am dat seama că n-am nevoie de Facebook pe telefon și nu intenționez să-l reinstalez prea curând. Dacă o să ardă ceva și o să fie nevoie să fac o postare și nu voi avea laptop la mine, atunci pot să-mi instalez pentru 5 minute și pe telefon, după care pot să-l șterg din nou.

De multe ori am porcăit activitatea pe social media și chiar cred că 99% din ce se postează e fake. Probabil, singurul lucru real e agresivitatea din comentarii sau din postările unora. În rest… mă abțin, pentru că am dedicat o postare întreagă despre ce cred eu de activitatea în social media.

Așadar, concluziile articolului sunt:

  1. Poate atragem ceea ce este în noi, însă e de datoria noastră să conștientizăm asta și să plecăm din locurile care ne fac rău.
  2. Există viață și cu 5-15 minute de Facebook pe zi.

N-am să lansez vreo invitație la a îmi urma careva exemplul, pentru că fiecare e liber să aleagă pentru el ce îi face bine. Personal, consider că Facebook nu-mi mai aduce plus valoare, motiv pentru care am renunțat la el. Fac asta cu tot ce nu-mi aduce plus valoare în viața mea, de la oameni, la aplicații și contexte.

Nu-ți place unde te afli? Mișcă-te, nu ești copac! Dacă nu ești fericit unde ești – mută-te! Nu ești un copac!

Să ne citim și peste 1 lună de detox 🙂

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: